Tag Archive: zambet


Uită trecutul

Cu disperare mă uit înapoi

şi văd cum se scurge trecutul din noi,

cum tot ce a fost încet mai dispare,

luând forme îngrozitoare.

Din amintirile tale

se nasc monştrii hidoşi

meniţi să te-alunge

de lângă noi toţi.

Veninul tău curge

pe-asfaltul cel gri,

umplându-l de ură.

Săracii copii!

Îi sperii defapt

cu zâmbetu-ţi tâmp.

Încercă să uiţi

crudul trecut.

Râmâi în prezent

şi uită de trecut.

Acceptă-mi prezenţa

şi-un nou început.

Încrede-te în mine!

Ştiu că e greu.

Visează la noi,

cum fac şi eu.

Reclame

Alăturare

Din umbra ce mă apasă

pe umerii mei goi,

resimt durerea cruntă

ce tu nu poţi s-o -ngropi.

De ce mă urmăreşi

fără să spui nimic?

De ce nu mi te-alături

zămbind?

Te vreau aici,

iubite!

Te rog,

nu mă lăsa!

Priveşte atent cu mine

la răsărit de soare.

Ia-mă în braţe acum,

să te simt iar aproape.

Am stat o noapte-ntreagă

să îl vedem ieşind

din valurile mării,

din orizontul infinit.

Buzele tale reci

îmi cer o sărutare.

Închide-ţi ochii albaştii

şi du-te la culcare.

fragmente din viaţa mea

citate din vechi scrieri.ce trebuia să fie odată o carte.

„da ma da:))si ce daca?ce vrei?ehh:-Jprea multe….ti-am zis ca nu se face asa.si mi-ai zis si mie cum sa fac dar nu am vrut sa te ascult.ce sa fac.nu stim ce vorbim,deabea traim,ne taram pe pamantul asta fara zapada in ajun de craciun(aproape)asteptand fulgii sa cada.dar ce vrei?asa e faza cu efectul de sera.ti-am mai zis de el.e rau ma.si cand nu vrea sa intre pe mess e si mai rau.am iesit cu el,dar ce sa zic,a fost indeajuns dupa cum ai zis tu.dar eu sunt zgarcita si lacoma si imi venea sa sar pe el,sa il strang in brate si sa nu il mai las sa plece.dar asta e viata…acum au trecut apoape 36 de ore si eu ma gandeasc la cele mai groaznice lucruri.efectul asta de sera.(nu are logica)”-
”  Exist!Asta este sigur.Imi pot da seama de asta dupa faptul ca reusesc sa ma mai aflu in acesta lume.Nu ma pot hotara asupra unui lucru,ce sa fac?Viata mea s-a schimbat mult in zilele care tocmai ce au trecut,si nu mai stiu ce sa ma mai fac si cum sa actionez in ceea ce priveste viitorul ce va urma si tot ceea ce va urma.”

„Patul in care lenevesc acum este cel mai comod pat in care am dormit vreodata.Simt cum ma cufund in asternuturile albastre iar perna rotunda pe care mi-am asezat capul a fost un fel de depozit de lacrimi,si inca mai este.Am folosit-o pentru a ma calma si se pare ca nu am reusit.Dupa ore intregi in care m-am chinuit sa adorm,omorandu-mi timpul gandindu-ma la tot ceea ce se petrece in viata mea,am hotarat sa ies la o tigara in fata usii blocului.”” Îmi este dor de fata de odinioară,fata care ştia ce îşi dorşte de la viată,fata care,cu toate că avea o vârstă destul de fragedă,îşi făcuse planuri de viitor.Avea în minte deja stabilite traseele care urma să le parcurgă pe parcursul vieţii.Avea principii solide şi era gata oricând să le arate lumii întregi,era gata să arate că viaţa ei este pe cât de frumoasă pe atât de plină de bucurii,bucurii care puteau fi numite aşa numai de ea.Unele lucruri ar putea fi pentru noi doar un lucru banal,dar ea le considera viaţă.Vedea un curcubeu în fiecare privire iar lumea i se deschidea cu fiecare zâmbet primit.Lucrurile mărunte o făceau pe ea sa trăiasca cu adevărat,numai ele îi dădeau doza de fericire zilnică,doză de care avea atăta nevoie pentru a trăi.
Trăia după propriile legi,făcute după ani de experienţă.Mulţi ar zice că un copil nu poate să fie lafel de înţelept ca si un adult,dar ea putea.Învăţa din propriile greşeli şi astfel legile după care trăia erau extrem de bine puse la punct.Viaţa ei de dinainte ar fi putut deveni un model pentru cei din jurul ei,dar ei nu o vedeau.Exista ,din punctul lor de vedere doar atunci cand era vorba de ai cere ajutorul,sau atunci cand ea era ultima lor solutie,in rest,isi traia viata singura
.”

ce te uiti cu ochii ăia goi la mine?crezi că nu îţi cunosc privirea?crezi că timpul petrecut alături de tine a fost doar o joacă,o pierdere de timp,un lucru banal şi copilăresc?crezi că numai tu ai sentimente?numai ţie să ţi se ceară scuze?crezi că tu eşti singura victimă a acestui incident?crezi că tu esti singurul care suferă?crezi că eu nu regret ceea ce am făcut?crezi că eu o să repar totul?te inseli!e vina ta că s-a ajuns la asta!acum eu trebuie să plec.urcă in maşina ta şi pleacă,mişcându-ţi fundul ăla din casa mea.pleacă şi nu te mai uita înapoi,că nu îmi vei mai vedea chipul veghind duios asupra ta.pleacă şi uită tot.dar lasă-mi amintire lanţul ăla al tau.doar ştii cât îmi place de mult.asta nu e o desparţire.eu te iubesc,dar trebuie să pleci.dacă nu pleci tu,plec eu.mâine oricum nu voi mai fi aici.rămâi încă o noapte dacă vrei.o ultimă noapte…