Tag Archive: relatie


A short post about Love

Iubire, un cuvânt atât de simplu, dar care implică foarte multe sentimente. Din teamă de singurătate căutăm cu disperare o inimă căreia să ne dăruim, pe cinevă căruia să-i dăm inima noastră, la început pentru eternitate( în mintea noastră ), dar apoi începem să ne -o retragem din locul în care a ajuns, pusă oarecum forțat de noi înșine.

Dându-ne inima fără cap, în colo și-n coace, ajunge să îi lipsească mici bucăți, care cu timpul devin din ce în ce mai mari. Începe să fie mai urâtă, mai ciopârțită cu fiecare ruptură, iar atunci când va ajunge în mâinile cui trebuie, nu va mai fi de ajuns pentru el/ea.

O dragoste pură, asta vedem în fiecare relație pe care o avem, doar la început. Dar ce se întâmplă de ajungem să spunem: ” La revedere” , „Mi-a ajuns” , „Altul”? Ce sentimente atât de negre pot interveni în jurul inimilor noastre, încercuindu-le și bombardându-le?

Minciunile, ascunzișurile, trădarea, toate sunt inamicii așa zisei „dragoste adolescentină”. Eliminându-le din timp, putem păstra acea aură îngerească în jurul inimilor noastre. Eliminarea este shot-ul lor de energie împotrica virușilor.

Și totuși, moda de acum ne îndreaptă înspre „drumul inimilor frânte/rupte”, calea victoriasă a pierderii sufletului, a înghețării inimii, drumul tuturor celor din ziua de azi, care falsifică ideea de iubire, transformând-o în cea de interes, bunăstare(financiară) și bine futere.

Avem drum cu prioritate aici, cu multe luminițe și tentații, drumul oamenilor fără inimă pură, drumul majorității. Înclin însă să cred că mai sunt persoane care aleg acel drum, mărginaș și plin de pânze de păianjeni, care duce defapt spre paradis.

Sfatul meu: Păstrați-vă inima intactă pentru acea persoană care o va aprecia. Va veni. Nu căutați cu disperare parteneri de scurtă durată doar pentru amuzament sau plictiseală. Rămâneți puri, neatinși, modelabili, așa cum este un copil incocent.

Eu mi-am ales drumul și mi-am găsit inima. E rândul vostru să faceți alegerea corectă(cea care vă caracterizează pe voi).

Ps: Ce drum alegeți? Răspundeți lăsând un comentariu la post.

Partea a II-a

Acum nu mai puteam să zic nu, era deja pe drum. Trebuia să vină imediat. Așa făcea mereu. Enervantă ființă. Îmi amintesc ce frumos era când eram împreună. Pe lângă faptul că îmi era foarte bună prietenă mai era și iubita mea. Mamei nu îi plăcea de ea, presupunea ea ceva, dar nici o dată nu i s-a confirmat.

La început eram doar prietene, dar totul a degeneral la un sleep-over. Am stat și am vorbit extrem de mult, aflând din ce în ce mai multe despre ea. Mă simțeam atrasă, într-un mod ciudat. Părul ei negru, ochii ei verzi și misterioși făceau ca imaginea ei să se transforme din una de amică în una de pasiune. Felul în care gesticula când povestea câte ceva, modul în care își mișca buzele, zâmbetul, ticul de aș mușca buza ori de câte ori era ceva rușinos m-au făcut să mă îndrăgostesc de ea. În acea seară nu am putut să adorm. O priveam cum dormea. Chipu-i angelic îmi emana siguranța și încredere.

Nu a trecut decât o zi și s-a întâmplat. S-a întâmplat miracolul. Buzele ei le-au atins pe ale mele și de atunci am știut că nu voi mai săruta alte buze înafară de alea. Erau cărnoase și moi. Simțeam că mă cufund într-un nor or de câte ori ne sărutam. Ne-a fost teamă la început ce ar putea crede lumea despre noi, dar apoi, ne-am gândit să ținem totul în secret.

Ne țineam de mână pe furiș, fugeam împreună de lângă prieteni ca să ne sărutam. Eram ca doi îndrăgostiți speriați de ce va crede lumea. Niște copii. Asta eram. Atunci când eram una la cealaltă totul era de vis. Ne sărutam continuu, ne țineam în brațe, ne mângâiam. Făceam ce ar fi făcut orice alt cuplu. Singura diferența era că noi eram fete. O iubeam. Ne iubeam.

Anii au trecut repede și a trebuit să plec. Atunci ne-am jurat dragoste eternă. Mi-a promit că eu voi fi singura ei iubire și că mă va căuta și va veni la mine. Numai că am venit eu mai devreme.

Mereu am avut dificultăți în alegerea hainelor, dar nu și de data asta. Știam cu exactitate ce voi purta. Rochia aceea roșie pe care mi-o făcuse cadou când am împlinit 2 ani. Incă îmi mai vedea după atâtia ani. Am pus-o repede pe mine, mi-am aranjat și am așteptat-o să vină. Mereu întârzia. Chiar și atunci când era de viața și de moarte.

Îmi amintesc cât de bine m-am simțit când mi-am găsit o prietenă. Ne cunoscuserăm la școală. Eram cu 2 ani mai mare decât ea. Eram tipul de fată serioasă și rigidă. Nu prea vorbeam cu multă lume. Îmi plăcea să stau și să fumez în curtea școlii ascultând melodiile mele preferate la ipod-ul primit cadou de ziua mea sau citind cărți sun copacul cel mare din centrul curții școlii. Nu prea se băga nimeni în seamă cu mine, decât atunci când cereau un foc, neavând pe cine altcineva să întrebe.

În prima zi de școală, când eu treceam a 11a a apărut ea. O boboacă cu vise mărețe, ochi strălucitori și plini de sperantă. Mi-a atras atenția din prima clipă când a pășit pe poarta școlii. Avea un zâmbet ciudat pe față, de parcă vroia să se pună bine cu toată lumea. Se uita zăpăcită în stânga și in drepta sperând că va găsi pe cineva cunoscut. Se plimbă teleleu timp de vreo 5 minute, după care se așeză chiar lângă mine. Mă privea cu ochii sclipindu-i.

– Bună, sunt Maya. Tu trebuie să fi Sara. Ai mei mi-au zis despre tine. Locuiesc vizavi. Nu știu dacă mă știi. Abia m-am mutat aici. Până acum am stat la bunicii mei.

M-am uitat la ea mirată. Scoțându-mi casca din urechi îi răspund pe un ton răstit.

– Ce vrei?

– Păi mama mi-a zis că ești de mult aici în liceu, și mă intrebam dacă nu cumva ai vrea să îmi arăți și mie împrejurimile.

– N-am timp! i-am răspuns punându-mi casca la loc.

– Te rog! Nu știu pe nimeni. Ești singura persoană pe care o cunosc și în care pot avea încredere. Mama mi-a zis că ești o fată bună.

– Ok, fie. Dacă încetezi cu toate poveștile astea o să îți arăt câte ceva.

Toată naivitatea asta îmi topise inima. Era atât de fragilă și de nevinovată. Inocența avea să îi fie păstrată în siguranța de mine.

Așa a început totul. În acea seară m-a chemat să dorm la ea ca răsplată. Nu puteam să îi zic nu, așa că am acceptat. Știu că la mine a fost dragoste la prima vedere. Mi-am dat seama de asta atunci când o priveam dormind. Avea să fie a mea. Numai a mea.

Următoarea zi, după școală am chemat-o la mine. Am început să o mângâi pe mâini, pe gât, pe fată. I-am atins buzele cu degetele mele. Ea a tresărit. Mă așteptam să se sperie. Dar nu a fost așa. Și-a pus mâinile pe dupa gâtul meu, și-a apropia fața de a mea, și mi-a zis să închid ochii.

– Închide ochii te rog.

– Nu vrei să ai imaginea acestui moment? am întrebat-o eu mirată

– Ba da, dar în suflet. mi-a răspuns ea pe un ton gingaș.

– Mă las pe mâna ta atunci. am zis eu închizându-mi ochii.

S-a apropiat încet. Îi puteam simți suflarea caldă și emoționată. Buzele ei le atinseră treptat pe ale mele cufundându-se unele în altele. Atunci m-am simțint ca în al 9-lea cer. Am deschis ușor gura făcând loc limbii. Ea nu s-a dat înapoi și a făcut același lucru. Limba mea i-a mângâiat mai întâi buzele ei fierbinți apoi, ca prin minune, a fost luată prin surprindere de a ei. S-au atins continuându-și jocul timp de câteva minute.

Mâna mea îi mângâia fața, coborând spre gât și spre șold. Ea mă ținea de cap mângâindu-mi părul tandru. Amândoua ne-am oprit cu ochii în lacrimi și ne-am uitat una la alta. Apoi a urmat un sărut de-a dreptul pasional, în care ne atingeam rapid și profund. Ne mângâiam cu toată pasiunea.

Am continuat așa multă vreme. De fiecare dată alte atingeri și altfel de sărutări. Aflasem tot ceea ce îi plăcea celeilalte. Pe lângă faptul că eram prietene, mai eram și iubite. Nu se putea mai perfect.

Dar știam că relația asta nu avea să fie văzută cu ochi buni de prieteni, părinți, profesori, cunoscuți, așa că am păstrat-o secretă. Eram mereu împreună și părinții nosțrii nu bănuiau nimic. Creau că suntem prietene foarte bune. Dar nu era așa.

Un ciocănit la ușa îmi întrerupse gândurile. Mă duc să deschid. Era Maya. Fără să îmi lase timp să o admir îmi sare în brațe și mă sărută.