Mă veţi găsi pe străzile Brăilei de mână cu al meu iubit hoinărind.Voi vorbi tare sau mă voi opri să mă sărut în mijlocul străzilor. Sunt uşor de recunoscut.Voi pune o poza cu mine pentru orice eventualitatea.

E-mail: chircit@gmail.com

Yahoo Messenger: mocanudeedee

Twitter: http://twitter.com/mocanuDiana (nu mă prea pricep- e nou)

Şi totuşi….Cine sunt eu?

Ar trebui să fie una dintre acele întrebări la care să dai răspunsul pe nerăsuflate,înşirând multe cuvinte fără rost doar ca să dai impresia de autocunoaştere.De fiecare dată când mă întrebam acest lucru aveam un sentiment de căldură,împlinire şi eram sigură că mă cunosc în detaliu.Simţeam că ştiu cine sunt,ce îmi place şi în minte aveam un şir de cuvinte frumoase care mă descriau ,,prerfect”,după cum consideram eu,dar în scurt timp mi-am dat seama că nu este aşa.Nu am de gând să înşir o polologhie de expresii şi cuvinte mult prea folosite,devenite clişee doar pentru a umple câteva rânduri asfel încât compunerea mea să pară mai lungă,ci vreau să scriu ceva inedit,ieşit din comun,ca să nu fiu acuzată că am plagiat pe cineva.

Suntem cu toţii unici,nu doar prin faptul că amprentele noastre sunt diferite precum fulgii de nea,dar şi pentru că acţionăm diferit în aceleaşi situaţii.Pentru mulţi termenul de ,,unic” are un sens cu totul diferit faţă de cel din dicţionar,fiind denaturat.Unicitatea este măsurată prin haine noi,maşini luxoase şi tot felul de astfel de accesorii fără un uz practic.Această lucrare este despre mine,aşa că ar fi mai bine să încep să îmi dau seama,,Cine sunt eu?”

Neştiind cine sunt,mi-am întrebat apropiaţii,sperând să primesc un răspuns care să mă poată ajuta în elucidarea minterului personal.Am primit răspunsuri de genul ,,Eşti copila/prietena/colega/vecina/iubita mea”,nimic care să mă ajute cu adevărat.Apoi mi-am pus o întrebare lafel de importantă,,Cum mă pot cunoşte alte persoane atâta timp cât eu nu ştiu cine sunt?”.Şi punându-mi această întrebare am devenit şi mai confuză.Nu mă stiu eu cât mă cunosc cei din jur sau nu mă ştie nimeni cu adevărat?Aceste simple întrebări ar trebui să aibă cele mai complicate răspunsuri,dar de multe ori se întâmplă să fie nişte răspunsuri compuse din cuvinte frumoase şi urâte adunate la un loc.

Ştiu foarte bine că îmi place să socializez şi să îmi fac prieteni,dar oare sunt acestea lucrurile care mă definesc?Am reuşit să trec de acea perioadă în care consideram orice persoană cea mai bună prietenă a mea şi am ajuns in stadiul în care îmi aleg prietenii cu mare grijă,nedorind să mă mai las rănita de nişte oportunişti libidinoşi.Trecerea timpului m-a făcut indiferentă la tot ce se întâmplă în jurul meu şi am ajuns să am doze mari de sarcasm şi ironie folosite ca pentru a ataca persoanele care se aproprie mult prea mult de mine.

Acum mai mult timp o foarte bună prietenă mi-a spus ,,Eşti cea mai rea persoană pe care o cunosc.,,.Am întrebat uimită dacă am făcut cumva ceva prost ea răspunzându-mi că este în natura mea să fiu rea,să râd de lume şi să fac mişto în general.În acel moment nu puteam să o contrazic,dar acum pot,ştiu că nu este în natura mea să fiu rea,sunt sigură de asta.Îmi zicea că am o inimă de piatră sic ă nimeni nu va reuşi să îmi intre în graţtii.Acum pot afirma cu sinceritate că nu este aşa.Ceva s-a schimbat în viaţa mea,nu ştiu ce dar ştiu că e de bine.

Dar am şi părţi bune,cu toate că îmi las defectele să fie mai evidente decât calităţile.Nu îmi place să vorbesc despre cât de minunată sunt(pentru că lumea deja ştie asta-glumă) deoarece ştiu că nu sunt.Calităţile trebuiesc descoperite nu date mură în gură,cele care trebuiesc să fie expuse sunt defectele pentru ca persoanele din jur să ştie cu ce au de-a face.Pot înşira o mie de lucruri frumoase despre mine,dar unde mai este misterul descoperirii lor?

Am hobby-uri diverse,de la fotografie la căţărat pe munţi.Nu mă consider o mare devoratoare de lectură,dar îmi place să citesc.Recunosc că sunt cinefilă şi că filmele sunt una dintre cea mai mari pasiuno ale mele.Îmi place să călătoresc.Cui nu îi place?Consider că nu ar trebui să ies din tară să vizitez străinătatea până nu am vazut de la a la z întreaga Românie.

Cea mai mare dorintă a mea este să plec din acestă tară minunată.Vreau să mă duc la facultatea de Psihologie cu specializarea  în Psihologie Behavioristă undeva intr-o facultate îndepărtată din Scoţia(actualizare: Facultatea de Medicină, Târgu Mureș).Sper să fiu singura româncă de acolo deoarece nu vreau să înfiinţez acolo o mică Românie unde să păstrez tradiţiile naţionale de a sparge seminţe şi arunca gunoiul pe jos.Nu vreau micul meu colţişor de România.

Asta sunt eu,o fată normală cu vise măreţe

Reclame