Latest Entries »
a-ți cere scuze înseamnă a(-ți pregăti drumul înspre a )greși din nou.
Pe asta o să se bazeze viitorul meu post. Da, incredibil, o să urmeze un nou post. Vreau păreri…. despre quote-ul asa… Mie mi s-a părut genial… Vreau să filozofăm împreună pe tema asta. If possible.
De fiecare data cand ma plimb pe holurile liceului, vad felurite fetiscane citind din scoarta in scoarta reviste in genul celor mentionate anterior. Horoscopul, testele si articolele despre fashion sunt cele mai citite.
Le vad cum stau cu partea dorsala lipita de aluminiu caloriferelor incinse, cu suncile proeminente iesind din blugii cu 5 marimi mai mici, cu bluzitete lor scurte si pline de strasuri, citind revistele respective, adunate-n turme.
Dar nu v-am zis partea cea mai buna. Toate fetele astea care se considera sexy si super atractive sunt la generala. Sunt dealea de clasa a 5a maxim a 8a care au geanta cu Hanna Montana si care fac teste de genul „Cu ce vedeta ai putea iesi la un date?”. Sunt fetitele alea care s-au uitat ta toate episoadele cu fratii Jonas si se viseaza iubitele vedetelor.
Nu am nimic cu cele care se uita, si eu am momentele mele cand ma uit, dar nu am fost niciodata disperata dupa cineva, poate doar un pic necrofila, dar Kurt Cobain are efectul asta asupra fetelor din generatia mea.
Si care e legatura cu revistele mentionate?
Personal cred ca din cauza lor si a ceea ce vad pron filme acesti copii isi distrug inocenta incercand sa fie sexy si sa atraga baietii. E ok sa ai un iubit, e ok sa iubesti pe cineva, dar odata ce ajungi sa fi disperata dupa asa ceva, deja incepe sa fie o problema. Sa ajungi sa „stalk” un baiat e deja exagerat. Sa faci teste sa vezi daca te place, fara macar sa fi schimbat vreun cuvant cu el, e deja obsesie.
Nu ajung pitipoancele astea fara viitor sa injure mai mult decat noi toti de la liceu, iar cand ne atingem de ele sau le jignim, sa se duca repede la doamna diriginta. Ahhh, parintii astia se prostesc generatie cu generatie. Nu mai stiu de nici o culoare sa isi educe copii. Oare nu ii vad cum pleaca de acasa, oare ei sunt cei care ii incurajeaza sa fie asa, oare parintii le sunt modele?
Le sfatuiesc pe fluturalnicele sa nu se mai dea la baietii mai mari, sa isi bage suncile in pantaloni, sa isi stearga tona de machiaj dupa fata si sa stea in banca lor.
Ps: Futu-ți codița mătii.
Pss: Trebuia să postez articolul ăsta acum mult timp, dar cum a rămas în iphone și iphon-ul fără baterie…:))mult timp:D, ăsta e rezultatul.
Nu știu dacă a mai avut cineva ideea asta, nu e exclus. Știu doar că mie mi-a venit acum ceva timp, mi s-a părut una destul de interesantă, care trebuie abordată în mai multe moduri și de mai multe persoane, așa că am m-am decis să scriu un articol pe blog pe tema ei.
Știu ca titlul nu este prea atractiv, și că oarecum v-ați speriat când l-ați citit, dar să știți că nu vreau să tratez aspectul fizic al cuvintelor din titlu, vreau doar să vorbesc despre iubire și dragoste la prima vedere, într-un mod mai ciudat, ce-i drept.
Toți știm ce este aia dragostea la prima vedere, poate că majoritatea ați trecut prin asta, ați simțit acest sentiment. După părerea mea, nu există dragoste la prima vedere ci doar ceea ce este numită atracție fizică. Nu cred că ne putem îndrăgosti, în adevăratul sens al cuvantului de o persoană pe care nu o cunoaștem și abea am văzut-o, putem doar să fim atrași de felul cum arată, de felul cum se îmbracă, de ochi, de buze, de voce, de orice atlceva care ne-ar putea atrage atenția, și toate astea nu sunt elementele care pun bazele unei iubiri.
Iubirea este un sentiment foarte complex, greu de definit chiar și de cei întelepți. Iubirea are câte o definiție pentru fiecare îndrăgostit, pentru fiecare suflet.
Sunt foarte revoltată ca unele persoane încurcă în mod sistematic aceste doua trăiri extrem de diferite. Pot să zic că le urasc, cu ardoare. O numesc iubire doar ca să sune mai frumos, ca să ascundă adevaratul motiv pentru care persoana respectivă a fost atrasa de cea de sex opus(sau chiar alelaș sex mai nou). Nu poți să spui nimănui, că nu a fost dragoste la prima vedere. Nu vei mai fi privit cu aceiași ochi. Nimeni nu poate să zică într-o emisiune de genu”Din dragoste”(scuzați exemplul-e primul care mi-a venit în minte și care mi s-a părut destul de simplu pentru a exprima ceea ce vreau să zic) că defapt a fost atras de sani, ochi, buze, par. Toți zic că a fost dragoste la prima vedere. Datorită acestor fapte, sensul pur al iubirii este distorsionat.
Și uite așa, toată lumea se iubește. Monica îl iubește pe Iri, Bomba Sexy i-a iubit pe toți bărbații pe care i-a avut și a suferit enorm după fiecare, dar asta e o alta discutie, poate un alt articol.
Ok,într-un fel am deviat de la subiect, să încerc să revin fară să pară așa mare zburdătura mea pe alte meleaguri.
Cred că știm toți că avem un fel de câmp magnetic în jurul nostru, mai ales în jurul creierului. E ca în reclama aia de la Activia de baut, aura aia pe care o arată aia acolo e ceea ce vreu sa explic. Și cum e ea o aură magnetică(din ceea ce am auzit si eu- nu mă condamnați dacă n-o fi așa) are și poli(teoretic vorbind). De aici rezultă că fiecare om are ori polul nord ori polul sud. Presupun că toată lumea cunoaște vorba aia: Contrariile se atrag. Iote de ce cred eu asta.
Și acum urmează discursul:
Din cate știți, din școlile generale, de la fizică sau de unde vreți voi, că polul nord și polul sud se atrag. Niciodată, niciodată, niciodată nu o să se atragă polul nord cu polul nord sau polul sud cu polul sud. Astea-s legile fizicii, de, n-ai ce-i face.
E ca la magneți, dacă îi pui nord cu nord sau sud cu sud o să vezi cu câtă putere se resping. Nu se vor ”pupa” niciodată, dar dacă îi pui nord cu sud sau viceversa o să vezi că o să te cam chinui să-i desparți.
Ce am vrut sa zic prin toată polologhia asta. Că defapt ceea ce mai devreme numisem atracție fizică e defapt atracție magnetică. Că defapt aura celuilalt ne atrage. Ehhh, scuzați-mă dragilor ca am scris atâta. O sa mă iertați de data asta și promit ca o să se mai întâmple:D.
Celor care au avut răbdarea să citească tot articolul acesta, le multumesc si le fac cinste cu’n suc.
Ps: Scuzați că nu am toate diacriticele puse sau dacă am mai mâncat sau adăugat sau încurcat vreo literă, dar articolul a fost scris pe telefon și e un chin să scrii acolo cu diacritice, dapăi să-l corectezi…
Această specie este de asemenea foarte des întâlnită. Încă nu se știe de ce din ce în ce mai multe femei și tinere domnițe ajung să facă parte din acestă specie.
Cunoscute sub mai multe denumiri, ca de exemplu: grăsane, batoze, tancuri, purcele, vaci și alete cuvinte care să le pună în evidență greutatea corporală, pot fi întâlnite în pizzerii, shaormerii, restaurante și terase unde se servesc mici și „ceafă dă porc” la grătar.
Vestimentația diferă de la un specimen la altul.
Unele se autocaracterizează ca fiind „bombe sexy”, „femei bine făcute” sau „femei cu forme bine definite” îmbrăcându-se cu haine multate și scurte,făcând astfel loc voluptoaselor șunci să iasă din închisoarea hainelor mult prea strimte pentru „silueta” lor, în speranța că vor atrage priviri. Ce e drept, atrag. Dar nu priviri armirative sau excitante de genul: „Ce bună e aia” sau ” Ce aș vrea s-o fut”, ci de scârbă și repulsie.
Altele pot di complexate de felul în care arată, ascunzându-și corpul sub haine largi, neatractive. Ele atrag atenția prin hidoșenia stilului vestimentar lălâu ales.
Deosebiri de restul speciei feminine:
Nearanjate în majoritatea cazurilor, nedând prea mare importanță felului în care arată.
Vor avea mereu în desagă măcar o ciocolată și un sandwich.
Haine extrem de largi, sau foarte strâmte( depinde de caz).
Multe se întrabă și le aud plângându-se că nu au un iubit. Se înseală amarnic. Au unul, chiar foarte fidel. Unul care le este alături la bine și la greu, care le alină atunci când sunt triste lundu-le durerea și cale le ține de urât atunci când nu au în brațele cui se cufunda și nu are cine să le țină de urât. MÂNCAREA este iubitul lor. Așa că, de ce își doresc altceva decât dulcea alinare și gust al veșnicului lor iubit, MÂNCAREA?
În încheiere aș dori să spun că n am nimic cu ele, nu mă înțelegeți greșit, dar mă enervează cele care, după ce aleargă, fac sport, dau bani la fitness și transpiră leorcă, ies afară și primul loc în care se duc nu este acasă, să mănânce o salată sau un fruct, ci la cel mai apropiat fast-food sau cea mai apropiată pizzerie. Astea chiar mă scot din sărite. În mintea lor este că au făcut efort, și apoi ajung, după ceva timp să zică faptul că au încercat în toate modurile posibile să slăbească, dar nu au putut. Logic, atâta timp cât bagi în tine tripu decât ai dat jos.
Și eu am fost aproape lafel, îmi găseam alinarea în dulciuri și alte câcaturi, dar am găsit, spre norocul meu, persoana care să mă facă să conștientizez că ceea ce fac e rău. Așa că, împreună cu el, mi-am luat inima în dinți și am zis: Am ajuns să fiu controlată/manipulată de mâncare? Și din acea clipă mi-am schimbat total modul de viață. Am ajuns la o greutate normală și acum îmi pot controla corpul cu ușurință. Nu a fost ușor dar am reușit.
Nu vă lăsați acum ghidate de faptul că nu aveți pe cineva lângă voi care să vă ajute, puteți și SINGURE. Trebuie doar să vă hotărâți că asta vreți și să vă faceți o promisiune: Voi arăta bine până la începutul verii!
Mult succes. Dacă aveți vreodată nevoie de sfaturi sau încurajări puteți să îmi scrieți. Vă voi ajuta cu mare plăcere. Am trecut și eu prin asta și știu prea bine prin ce veți trece.
Ps: Nu am chef de gânduri de genul: „Cel care îmi este sortit mă va iubi așa cum sunt.” De unde știi că sortitul tău n-a trecut deja pe lângă tine și nu te-a observat din cauza greutății?
Pss: Îmi cer scuze dacă am jignit pe cineva, vreau doar să dau niște teme de gândire.
Iubire, un cuvânt atât de simplu, dar care implică foarte multe sentimente. Din teamă de singurătate căutăm cu disperare o inimă căreia să ne dăruim, pe cinevă căruia să-i dăm inima noastră, la început pentru eternitate( în mintea noastră ), dar apoi începem să ne -o retragem din locul în care a ajuns, pusă oarecum forțat de noi înșine.
Dându-ne inima fără cap, în colo și-n coace, ajunge să îi lipsească mici bucăți, care cu timpul devin din ce în ce mai mari. Începe să fie mai urâtă, mai ciopârțită cu fiecare ruptură, iar atunci când va ajunge în mâinile cui trebuie, nu va mai fi de ajuns pentru el/ea.
O dragoste pură, asta vedem în fiecare relație pe care o avem, doar la început. Dar ce se întâmplă de ajungem să spunem: ” La revedere” , „Mi-a ajuns” , „Altul”? Ce sentimente atât de negre pot interveni în jurul inimilor noastre, încercuindu-le și bombardându-le?
Minciunile, ascunzișurile, trădarea, toate sunt inamicii așa zisei „dragoste adolescentină”. Eliminându-le din timp, putem păstra acea aură îngerească în jurul inimilor noastre. Eliminarea este shot-ul lor de energie împotrica virușilor.
Și totuși, moda de acum ne îndreaptă înspre „drumul inimilor frânte/rupte”, calea victoriasă a pierderii sufletului, a înghețării inimii, drumul tuturor celor din ziua de azi, care falsifică ideea de iubire, transformând-o în cea de interes, bunăstare(financiară) și bine futere.
Avem drum cu prioritate aici, cu multe luminițe și tentații, drumul oamenilor fără inimă pură, drumul majorității. Înclin însă să cred că mai sunt persoane care aleg acel drum, mărginaș și plin de pânze de păianjeni, care duce defapt spre paradis.
Sfatul meu: Păstrați-vă inima intactă pentru acea persoană care o va aprecia. Va veni. Nu căutați cu disperare parteneri de scurtă durată doar pentru amuzament sau plictiseală. Rămâneți puri, neatinși, modelabili, așa cum este un copil incocent.
Eu mi-am ales drumul și mi-am găsit inima. E rândul vostru să faceți alegerea corectă(cea care vă caracterizează pe voi).
Ps: Ce drum alegeți? Răspundeți lăsând un comentariu la post.
Acum nu mai puteam să zic nu, era deja pe drum. Trebuia să vină imediat. Așa făcea mereu. Enervantă ființă. Îmi amintesc ce frumos era când eram împreună. Pe lângă faptul că îmi era foarte bună prietenă mai era și iubita mea. Mamei nu îi plăcea de ea, presupunea ea ceva, dar nici o dată nu i s-a confirmat.
La început eram doar prietene, dar totul a degeneral la un sleep-over. Am stat și am vorbit extrem de mult, aflând din ce în ce mai multe despre ea. Mă simțeam atrasă, într-un mod ciudat. Părul ei negru, ochii ei verzi și misterioși făceau ca imaginea ei să se transforme din una de amică în una de pasiune. Felul în care gesticula când povestea câte ceva, modul în care își mișca buzele, zâmbetul, ticul de aș mușca buza ori de câte ori era ceva rușinos m-au făcut să mă îndrăgostesc de ea. În acea seară nu am putut să adorm. O priveam cum dormea. Chipu-i angelic îmi emana siguranța și încredere.
Nu a trecut decât o zi și s-a întâmplat. S-a întâmplat miracolul. Buzele ei le-au atins pe ale mele și de atunci am știut că nu voi mai săruta alte buze înafară de alea. Erau cărnoase și moi. Simțeam că mă cufund într-un nor or de câte ori ne sărutam. Ne-a fost teamă la început ce ar putea crede lumea despre noi, dar apoi, ne-am gândit să ținem totul în secret.
Ne țineam de mână pe furiș, fugeam împreună de lângă prieteni ca să ne sărutam. Eram ca doi îndrăgostiți speriați de ce va crede lumea. Niște copii. Asta eram. Atunci când eram una la cealaltă totul era de vis. Ne sărutam continuu, ne țineam în brațe, ne mângâiam. Făceam ce ar fi făcut orice alt cuplu. Singura diferența era că noi eram fete. O iubeam. Ne iubeam.
Anii au trecut repede și a trebuit să plec. Atunci ne-am jurat dragoste eternă. Mi-a promit că eu voi fi singura ei iubire și că mă va căuta și va veni la mine. Numai că am venit eu mai devreme.
Mereu am avut dificultăți în alegerea hainelor, dar nu și de data asta. Știam cu exactitate ce voi purta. Rochia aceea roșie pe care mi-o făcuse cadou când am împlinit 2 ani. Incă îmi mai vedea după atâtia ani. Am pus-o repede pe mine, mi-am aranjat și am așteptat-o să vină. Mereu întârzia. Chiar și atunci când era de viața și de moarte.
Îmi amintesc cât de bine m-am simțit când mi-am găsit o prietenă. Ne cunoscuserăm la școală. Eram cu 2 ani mai mare decât ea. Eram tipul de fată serioasă și rigidă. Nu prea vorbeam cu multă lume. Îmi plăcea să stau și să fumez în curtea școlii ascultând melodiile mele preferate la ipod-ul primit cadou de ziua mea sau citind cărți sun copacul cel mare din centrul curții școlii. Nu prea se băga nimeni în seamă cu mine, decât atunci când cereau un foc, neavând pe cine altcineva să întrebe.
În prima zi de școală, când eu treceam a 11a a apărut ea. O boboacă cu vise mărețe, ochi strălucitori și plini de sperantă. Mi-a atras atenția din prima clipă când a pășit pe poarta școlii. Avea un zâmbet ciudat pe față, de parcă vroia să se pună bine cu toată lumea. Se uita zăpăcită în stânga și in drepta sperând că va găsi pe cineva cunoscut. Se plimbă teleleu timp de vreo 5 minute, după care se așeză chiar lângă mine. Mă privea cu ochii sclipindu-i.
– Bună, sunt Maya. Tu trebuie să fi Sara. Ai mei mi-au zis despre tine. Locuiesc vizavi. Nu știu dacă mă știi. Abia m-am mutat aici. Până acum am stat la bunicii mei.
M-am uitat la ea mirată. Scoțându-mi casca din urechi îi răspund pe un ton răstit.
– Ce vrei?
– Păi mama mi-a zis că ești de mult aici în liceu, și mă intrebam dacă nu cumva ai vrea să îmi arăți și mie împrejurimile.
– N-am timp! i-am răspuns punându-mi casca la loc.
– Te rog! Nu știu pe nimeni. Ești singura persoană pe care o cunosc și în care pot avea încredere. Mama mi-a zis că ești o fată bună.
– Ok, fie. Dacă încetezi cu toate poveștile astea o să îți arăt câte ceva.
Toată naivitatea asta îmi topise inima. Era atât de fragilă și de nevinovată. Inocența avea să îi fie păstrată în siguranța de mine.
Așa a început totul. În acea seară m-a chemat să dorm la ea ca răsplată. Nu puteam să îi zic nu, așa că am acceptat. Știu că la mine a fost dragoste la prima vedere. Mi-am dat seama de asta atunci când o priveam dormind. Avea să fie a mea. Numai a mea.
Următoarea zi, după școală am chemat-o la mine. Am început să o mângâi pe mâini, pe gât, pe fată. I-am atins buzele cu degetele mele. Ea a tresărit. Mă așteptam să se sperie. Dar nu a fost așa. Și-a pus mâinile pe dupa gâtul meu, și-a apropia fața de a mea, și mi-a zis să închid ochii.
– Închide ochii te rog.
– Nu vrei să ai imaginea acestui moment? am întrebat-o eu mirată
– Ba da, dar în suflet. mi-a răspuns ea pe un ton gingaș.
– Mă las pe mâna ta atunci. am zis eu închizându-mi ochii.
S-a apropiat încet. Îi puteam simți suflarea caldă și emoționată. Buzele ei le atinseră treptat pe ale mele cufundându-se unele în altele. Atunci m-am simțint ca în al 9-lea cer. Am deschis ușor gura făcând loc limbii. Ea nu s-a dat înapoi și a făcut același lucru. Limba mea i-a mângâiat mai întâi buzele ei fierbinți apoi, ca prin minune, a fost luată prin surprindere de a ei. S-au atins continuându-și jocul timp de câteva minute.
Mâna mea îi mângâia fața, coborând spre gât și spre șold. Ea mă ținea de cap mângâindu-mi părul tandru. Amândoua ne-am oprit cu ochii în lacrimi și ne-am uitat una la alta. Apoi a urmat un sărut de-a dreptul pasional, în care ne atingeam rapid și profund. Ne mângâiam cu toată pasiunea.
Am continuat așa multă vreme. De fiecare dată alte atingeri și altfel de sărutări. Aflasem tot ceea ce îi plăcea celeilalte. Pe lângă faptul că eram prietene, mai eram și iubite. Nu se putea mai perfect.
Dar știam că relația asta nu avea să fie văzută cu ochi buni de prieteni, părinți, profesori, cunoscuți, așa că am păstrat-o secretă. Eram mereu împreună și părinții nosțrii nu bănuiau nimic. Creau că suntem prietene foarte bune. Dar nu era așa.
Un ciocănit la ușa îmi întrerupse gândurile. Mă duc să deschid. Era Maya. Fără să îmi lase timp să o admir îmi sare în brațe și mă sărută.
Țigara vroia să fie fumată. Puteam să mă împotrivesc? Așa că, îndrumată de ochii dependenței, mă apropii de fereastra din capătul camerei slab luminată și rece. Nu îmi pot imagina cum poate să fie atât de frig. Nici măcar nu e toamnă. Aproape că scot aburi pe gură. Mă apropii de geam și încerc să îl deschid. Un maldăr de praf îmi pică pe părul proaspăt spălat și un scârțâit îngrozitor mă face să mă las păgubașă. Presupun că geamul nu mai fusese deschis de sute de ani. M-am găsit eu, nou venita, să îi distrug mucegăirea neclintită.
Podeaua scârțâia sub picioarele mele goale. Mă simțeam bine în această casă. Parcă mă definea. Parcă descria perfect ce e în sufletul meu. Mama a văzut-o ca pe o ultimă șansă. Era cea mai ieftină din toată rubrica de închirieri și nu-i de mirare la felul cum arată. Tapetul, care odată obișnuia să fie verde, acum, din cauza trecerii timpului, e din ce în ce mai gălbui, în puținele locuri unde nu are igrasie. Dacă nu ar fi fost scârțâitul ăsta, nici nu mi-aș fi dat seama că există podele. Aș fi crezut că e o casă făcută din praf. E, asta e, la banii ăștia este lux.
Strada este liniștită, ploaia picura pe veranda din fața casei. Nu mă feream de ea, îmi apăram doar tigara. Era ultima pe care o aveam. În plus, nici nu știu unde este magazinul. Picăturile cădeau fremătânde pe strada plină de gropi și noroi. În dreptul scărilor lua naștere o mică mocirlă. În rest totul era verde. Ici colo mai vedeai o păsărică rătăcită străpunsă cu bestialitate de ploaie. Norul parcă încerca să omoare tot din jurul lui, aruncând cu gloanțele-i specifice pe întreaga suprafață a împrejurimilor.
Mă așez pe scaun, stingându-mi țigara și încercând să îmi aduc aminte cât de mult pot de acest oraș. Obișnuiam să locuiesc aici, nu în casa asta, dar în acest cartier, pe o stradă micuță și liniștită, unde soarele putea fi văzur perfect și atunci când răsărea dar și când apunea. Când tata a primit un loc de muncă mai bine plătit, ne-am mutat în capitală. Era frumos și acolo. Încercam să economisim, stând în condiții jalnice, pentru a ne întoarce aici cât mai repede cu putință. Îmi aduc aminte că locuiam într-o singură camera toți trei. Era un apartament închiriat de mai multe familii sărace care puneau banii lalolală să plătescă chiria. În cameră nu era decât un pat, în care dormeam fiecare cum apucam. Nu aveam voie să stăm în bucătărie decât o oră pe zi, nu știu de ce, așa se făcuseră înțelegerile.
Tonul meu de apel se auzi răsunător. Alerg să răspund. Un număr necunoscut mă apela. Răspuns.
– Alo. Cine este? am zis eu pe un ton calm. Eram extrem de curioasă să aflu cine e. De obicei dau numelere de telefon numai persoanelor de încredere.
– Hei salut! Nu mă recunoști? răspunse vocea necunoscută.
– Ar trebuit?
– Logic că da, prostuțo. Hai, îti dau un hint.
– Să-l aud. vocea îmi părea exprem de familiară, de parcă o știam încă din copilărie.
– Nu îți mai dau. Îți zic direct. Văd că deja încerci să îți aduci aminte cine sunt. Sunt eu, Maya, remember me?
– O, Doamne! Nu îmi vine să cred. Ce faci? De unde ai făcut rost de numărul meu?
– Hei, hei. Chill. Calmează-te. Avem destul timp să vorbim despre asta. Hai, îmbrăcarea. Vin să te iau în 5 minute. Fii gata că nu avem timp de pierdut… zise închizând telefonul
– Stai. închisese deja.
Pe data de 5 noiembrie 2010 formația Travka va susține un concert în club Zod!ar Galați.
Travka
Intrare: 20 lei.
Sper să pot afla mai multe informații despre acest concert și să vă pot fi de folos. Poate mergem în număr mare, închiriem o masă și stăm în primul rând.
Cluj Napoca – Club Flying Circus(29.10.2010)
Timisoara – Club Setup (30.10.2010)
Galati (5.11.2010) – Club Zodiar
Iasi – Club Hand(6.11.2010)
Bacau – Club The Stage(12.11.2010)
Focsani – Club Vox (20.11.2010)
Pitesti – Club Hush (25.11.2010).
DeeDee's Blog 
